- conciliáţie
- s. f. (sil. -li-a-ţi-e), art. conciliáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. conciliáţiei; pl. conciliáţii, art. conciliáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
conciliáţie
Look at other dictionaries:
conciliaţie — CONCILIÁŢIE, conciliaţii, s.f. Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internaţional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [pr.: li a ] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
conciliere — CONCILIÉRE, concilieri, s.f. Împăcare, conciliaţie, unire, acord. ♢ Conciliere internaţională = mijloc de rezolvare paşnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componenţă şi al cărei mod de… … Dicționar Român
conciliaţiune — CONCILIAŢIÚNE s.f. v. conciliaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
împăcare — ÎMPĂCÁRE, împăcări, s.f. Acţiunea de a (se) împăca şi rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – v. împăca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCÁRE s. 1. (livr.) reconciliere, (pop.) împă ciuire, împăcăciune, păciuire. (împăcare… … Dicționar Român
